GANDURI DE INVIEREA DOMNULUI – ANUL 2016

Vladica Antonie Bloom al Surojului ne-a lasat o povestiora extrem de sugestiva si cu mult talc. Autorul isi inchipuie sfatul Sfintei Treimi la crearea omului. Dumnezeu –Tatal ar fi spus: “Sa facem om dupa Chipul si Asemanarea noastra!”. “Da, dar omul acesta va cadea si tu Fiule vei muri pentru El” spuse Duhul Sfant. “Sa-L  facem dar, sau sa nu-L facem?” intreba Tatal. “Sa-L facem !” zise Fiul. Iata iubirea lui Dumnezeu pentru Om! Iata nadejdea pe care si-O pune El in om, desi in Prestiinta Lui cunoaste ca acesta va cadea sau va gresi.

Parintele Nicolae Steinhardt in “Jurnalul Fericirii” spune atat de frumos despre Jertfa Lui Iisus Hristos: “ Pe Cruce s-a unit Dumnezeirea cu Omenirea.” Caci intr-adevar, El Dumnezeu-Om a reusit prin Jertfa Sa sa invinga cele 2 mari frici ale omului: pacatul si moartea. Asa devine crucea dintr-un obiect vulgar si demn de dispret, atat de venerata de intreaga suflare crestina. In ea (Jertfa) ma regasesc si eu, si tu, si toti cei ce suntem constienti de starea noastra de pacatosenie, toti cei ce dorim sa ne rastignim slabiciunile odata cu El pe Cruce, prin Cruce. Aceasta Jertfa se actualizeaza continuu si real prin Sfanta Euharistie, ce este pregatita in cadrul Sfintei Liturghii - savarsita in Sfanta Biserica. Si nu doar aici. Pretutindeni! Astfel isi dovedeste prin Jertfa Domnul Iisus Hristos calitatea de Mantuitor si prieten al neamului omenesc. Caci prieten este cel care iti sta alaturi fara sa conditioneze ajutorul sau de vreun complement circumstantial de mod, de loc, de timp. Iar El este mereu acolo unde trebuie. Ascultandu-ne si asteptand de la noi cainta atunci cand gresim, mila si iertare cand ni se greseste de aproapele nostru, iubire fata de El si aproapele. Dar nu este iubire conditionata de raspunsul nostru la interactiunea cu El, pentru ca asta nu ar mai fi iubire. Este o iubire libera si absoluta. De ea ne impartasim si la ea suntem chemati atunci cand El spune: “ Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si eu va voi da odihna”- Matei XI:28. In iubirea Lui vom gasi odihna si liniste, bucurie si raspuns la toate nelinistile vietii pamantesti. In ea intrevedem si bucuria paradisului pierdut de stramosul Adam, caci Adam cel Nou, Mantuitorul Iisus Hristos este aici. Ce face Adam dupa ce mananca din pomul cunostintei binelui si raului? Are revelatia pacatului. Il constientizeaza, de aceea se ascunde cand Dumnezeu il cheama: “Unde esti Adame?” Mai mult, isi ascunde goliciunea cu o frunza de smochin. Dar cel mai mult trebuie sa se fi simtit sarac de harul lui Dumnezeu, de care s-a golit! Asa si noi astazi ne simtitm adesea rusinati de faptele noastre. Exista o lucrare si un demers temeinic al lumii de azi, adanc cuprinsa de secularizare, care doreste scoaterea din Sfanta Scriptura a unor cuvinte precum pacat, pocainta, izbazire (initiativa in Grecia contemporana a unor parlamentari). Il deranjeaza pe stapanul lumii acesteia – Satana, cuvintele acestea si de aceea trebuie cosmetizata Dumnezeiasca Scriptura. E o amagire fratilor! Nu trebuie sa ne rusinam de El, dupa  cum nu trebuie sa ne rusinam a ne marturisi pacatele pentru insanatosire. Asta o facem in cadrul Sfintei Taine a Marturisirii. Este un act de smerenie si de curaj. Va indemn sa fiti curajosi. Va rog sa indrazniti, avand pilda cuvintele Mantuitorului Insusi: “In lume veti avea necazuri dar indrazniti, Eu am biruit lumea”. Ioan XVI:33

Jertfa Lui, este doar o parte a operei de rascumparare a neamului omenesc din robia pacatului. Prin Inviere e distrusa moartea, iar noi stim ca moartea este sfarsitul pacatului. Ce se intampla dupa ce Mantuitorul moare pe Cruce? Se pogoara in iad, unde prin prezenta Sa – El, Lumina lumii, distruge Imperiul raului ca un carbune ce se stinge in oceanul iubirii.

Tot acelasi parinte minunat de la Rohia, Nicolae Steinhardt spune: “ Durerea fara deznadejde este ca mancarea fara sare sau ca nunta fara lautari“. Daca ieri eram tristi, indurerati si deznadajduiti, astazi suntem plini de bucurie, nadejde si lumina, pentru ca “prin Cruce a venit bucurie la toata lumea”. Si toate acestea se intampla din iubire. Iubire de om, iubire de creatie de care Dumnezeu nu uita si pentru care se jertfeste! Chiar daca par lucruri de neinteles pentru ochii nostrii, cei robiti cu multe feluri de pacate, sa strigam: “cred Doamne, ajuta necredintei mele!”.  

 Credinta omului nu este niciodata suficienta inaintea lui Dumnezeu. Mereu ramane un gol, ce este umplut de Dumnezeu. Inalt Prea Sfintitul si vrednicul de pomenire Mitropolit Anania, pomeneste tot de parintele Nicolae de la Rohia care spune intr-o predica: ”Diavolul se comportă ca un contabil: stă cu tăbliţa şi cu condeiul după tine şi te notează: toate păcatele, mai mari sau mai mici, tot, tot, ca să umple tăbliţa. Şi-o umple cu multă trudă, dar, până la urmă, vine Dumnezeu, care se poartă ca un boier, ia mâneca şi şterge tăbliţa. Dumnezeu se comportă ca un rege, care e foarte bogat, dar şi foarte generos. De aceea, în „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele", pe de o parte este vorba de expresia credinţei, iar, pe de altă parte, de expresia corectă a conştiinţei, căci credinţa ta de om nu este niciodată suficientă ca să umple măsura de sus şi numai Dumnezeu este Acela care ţi-o umple. “

Ce se cere de la noi? Sa nu ramanem apatici! Sa luptam cu toata fiinta noastra sa scoatem raul de la noi. Obligatorie este lupta, nu biruinta. Biruinta ii apartine LUI. Iar EL  a biruit odata pentru totdeauna hotarele firii omenesti si a facut prin asta accesibil Cerul fiilor oamenilor. Invierea vine si marturiseste despre aceasta. Nu ne arata doar maretia Dumnezeului celui Viu, ci marturiseste real si ciclic  iubirea Lui pentru cununa creatiei - OMUL!

Va rog si va indemn ca sarbatoarea Invierii sa nu fie doar prilej de bucurie ludica, omeneasca, doar intre neamuri. Sa fie un inceput prin care devenim constienti de un dar al lui Dumnezeu dat omului - TIMPUL. Luati seama ca e un dar consumabil si trebuie pretuit ca atare. Nu amanati doar pentru o vreme - care e posibil sa nu mai vina - pocainta si reintoarcerea la El. Mantuitorul are usa deschisa si ne invita sa ne impartasim si sa ne umplem de lumina slavei si Invierii Sale, sa vestim tuturor neamurilor aceasta. Cum o vestim? Dincolo de gand si de cuvant care sunt hotar de inceput, cu fapta noastra. Cu hotarare si determinare pe care sa le altoim in El.

Monseniorul Vladimir Ghica, un martir al temnitelor comuniste, beatificat in 2003 de Biserica Romano-Catolica,  spune: “Dacã stii sã-L pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci, o sã-L regãsesti în tot ceea ce ti se întâmplã.”  E o legatura de cauzalitate ascunsa aici ce vine sa defineasca rostul si lucrarea crestinului in lume.

Ma rog impreuna cu dumneavoastra in aceasta sfanta noapte ca trupurile noastre sa devina temple ale Duhului Sfant, mintile noastre sa se coboare in inimi, cu gurile si faptele noastre sa vestim Invierea Lui si gandurile  sa le altoim in iubirea de El si de aproapele!

 Ca o sinteza a celor spuse pana acum, va invit sa reflectati la cuvintele poeziei pe care doresc s-o recit. Ea accentueza libertatea de alegere a omului in raport cu mantuirea. In esenta mantuirea  este o chestiune de alegere:

“INTRE DUMNEZEU SI TINE
NU SE AFLA NICIUN OM,
NICI VREUN MUNTE, NICI VREO VALE.
NICI VREO CASA, NICI VREUN POM
INTRE DUMNEZEU SI TINE
NU-S NICI VORBE, NU-S NICI FAPTE,
NU-S NICI PIEDICI, NICI URSITE,
SI NICI VISE SPULBERATE.
INTRE DUMNEZEU SI TINE
ESTE DOAR INIMA TA,
CARE ARE PENTRU EL
UN RASPUNS: ORI NU, ORI DA.”

Hristos a Inviat!

  • poza01
  • poza02
  • poza03