Istoric

S-a pretins multa vreme ca satul Calinesti, care si-a avut conacul unde astazi este situat caminul cultural, isi trage numele de la familia boierilor Calinesti. Afirmatia este lipsita de temei deoarece Calinestii existau, chiar documentar, cu secole inainte. Pe de alta parte, despre Ivascu, stramosul familiei, se stie numai ca a avut mosii in Calinesti, fara sa se numeasca "Calinescu".

Copiii lui, care au primit mosii la Ratesti, si-au zis "Ratescu", iar Luca vistiernicul, care a primit Calinestii, si-a zis initial "Luca ot Calinesti", pentru ca ulterior copiilor acestuia sa li se spuna "Calinescu".

Catunul "Zgarieti", isi trage numele de la faptul ca pe intreaga intindere, unde se gasesc astazi casele, erau numai maracini si nu se putea trece prin acesta fara sa te zgarii. Celelalte catune:Truiculesti, Brandusesti, Smarandesti, Guliesti - isi trag numele de la familiile care le locuiesc si astazi. Dealul "Slatineanca", isi trage numele de la boierii Slatineni, proprietari ai catunului. Partile din camp numite "Castrisoaia" si "Cotroceanca" isi au etimologia in proprietarii dinainte, mai precis Safta Castrisoaia, proprietara celei mai mari parti din Calinesti inainte de anul 1864, respectiv Manastirea Cotroceni - proprietara de mosie in Calinesti pana la Secularizarea averilor manastiresti din acelasi an (1864).


Istoria locasului de cult e zbuciumata de-a lungul vremilor, avand momente bune si mai putin bune, dupa cum aflam din documente. Este avariata grav dupa cutremurul din anul 1802, refacuta pe aceleasi temelii si numai dupa cateva decenii, in anul 1837 este arsa din temelii, pentru ca numai cativa ani mai traziu - in anul 1848 sa fie daramata din temelii de sateni si sa fie refacuta pe aceleasi amplasamente. Cu ocazia lucrarilor de renovare, deasupra usii de la intrare a fost gasita o inscriptie scrisa cu litere rosii:

"La leatul 1848 era lumea foarte trista si ingrijorata de o moarte foarte groaznica care I se zicea holera, dar nu se alegea ce este pentru ca e de mai multe feluri si unde cadea aceasta boala, se ingropa cate 5 si cate 6 la sate, iar la orase si mai multi. Si mergea aceasta mai dearand si pe de alta parte, ca Domnul Tarii Romanesti, Gheorghe Demitrie Bibescu, B.B. fugise din tara noastra tinand tara noastra cu aceste doua si se afla intr-o neunire si frica. Intareste si primeste Doamne aceasta Sfanta Biserica, pe care ai castigat-o cu Scump Sangele Tau. 1848, iulie, 28 . Voicu Dumitrachescu Petrescu"

In anul 1931 I se face o renovare generala, prilej cu care se acopera cu tabla galvanizata, I se adauga un pridvor in stil romanesc iar la interior se ridica un cafas pentru cor, lucrat tot din lemn, dar se acopera si pictura originala de la 1848 in fresco cu alta fara valoare in ulei. Tot acum se adauga o noua pisanie. In anul 1970, conform marturiei parintelui paroh din acea vreme Mircea Rosulescu, precum si a contemporanilor, se restaureaza pictura conform indicatiilor Departamentului Monumentelor Istorice.

Epopeea bisericii nu se termina aici, pentru ca in anul 1984, dorindu-se renovarea bisericii si spalarea picturii, se descopera pictura originala de la 1848, care a fost scoasa la iveala, in prezent situatia prezentandu-se astfel: pana la nivelul centurii superioare se gaseste pictura de la 1848, care este deteriorata/afumata/innegrita de curgerea anilor si fumul lumanarilor, iar dincolo de aceasta, in sus catre bolte, pictura de la 1931 in ulei, fara valoare si fara vreo legatura stilistica cu restul bisericii.

In momentul de fata dupa demersuri indelungate, s-a reusit finalizarea primei etape de renovare/restaurare a monumentului istoric, adica subzidirea si hidroizolarea temeliei, precum si adaugarea unui pridvor nou, prin contributia enoriasilor si aportul Depatamentului de Stat pentru Culte.